Aplicațiile web au devenit o componentă integrală a vieții digitale. De la shopping online, la servicii bancare și la platforme de socializare, utilizăm în mod constant aplicații web. Cu toate acestea, aplicațiile web sunt deseori ținta atacurilor cibernetice, iar vulnerabilitățile din codul lor pot permite atacatorilor să exploateze sistemul.
10 vulnerabilități ale aplicațiilor web
- Injectarea SQL: Injectarea SQL implică introducerea de cod rău intenționat în câmpurile de intrare care sunt procesate de un server SQL. Prevenirea acestui tip de atac implică validarea datelor de intrare și utilizarea de interogări parametrizate.
- Cross-Site Scripting (XSS): XSS permite atacatorilor să injecteze scripturi de client-side în paginile web văzute de alți utilizatori. Acesta poate fi prevenit prin implementarea unor politici stricte de „Content Security Policy” și prin validarea și codificarea datelor de intrare.
- Cross-Site Request Forgery (CSRF): CSRF implică forțarea unui utilizator autentificat să execute o acțiune nedorită. Prevenirea poate fi realizată prin utilizarea de token-uri anti-CSRF și implementarea de controale de autentificare adecvate.
- Insecure Direct Object References (IDOR): IDOR apare atunci când o aplicație expune referințele directe către obiectele interne, cum ar fi numere de fișiere, chei primare în baze de date etc. Aceste referințe pot fi manipulate pentru a accesa datele fără autorizație. Prevenirea IDOR implică utilizarea de controale de acces și referințe indirecte la obiecte.
- Security Misconfigurations: Configurarea greșită a securității poate permite atacatorilor accesul la informații sensibile. Aceasta poate fi prevenită prin efectuarea de audituri de securitate periodice.
- Unvalidated Redirects and Forwards: Redirecționările și transmiterile nevalidate pot fi folosite pentru a forța utilizatorii să viziteze site-uri periculoase. Acest tip de vulnerabilitate poate fi ocolit prin evitarea utilizării redirecționărilor și transmiterilor când este posibil și prin validarea tuturor datelor de intrare.
- Server Side Request Forgery (SSRF): SSRF permite atacatorilor să trimită cereri de la server la alte resurse din interiorul rețelei. Prevenirea SSRF implică blocarea cererilor neautorizate și validarea tuturor datelor de intrare.
- XML External Entity (XXE): Atacurile XXE implică manipularea procesării datelor XML pentru a cauza impact asupra logicii interne a aplicației. Prevenirea XXE poate fi realizată prin dezactivarea procesării entităților externe și prin utilizarea de API-uri care nu permit manipularea datelor XML.
- Insecure Deserialization: Deserializarea nesigură poate permite atacatorilor să execute cod arbitrar. Prevenirea acestei vulnerabilități poate fi realizată prin validarea datelor de intrare și prin utilizarea de mecanisme de serializare sigure.
- Broken Access Control: Controlul accesului defectuos permite atacatorilor să acceseze resursele fără autorizație. Prevenirea acestui tip de vulnerabilitate poate fi realizată prin implementarea de politici de control al accesului și prin auditarea periodică a permisiunilor.
Citește și Securitatea în era aplicațiilor mobile: riscuri și soluții
Prin înțelegerea și abordarea acestor vulnerabilități comune, dezvoltatorii de aplicații web pot crea produse mai sigure și mai rezistente la atacuri. În era digitală, securitatea nu este un lux, ci o necesitate.